?? Xtremul
Cont Sters
Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
|
|
alintatura a scris:
Deci vicraft scria undeva, pe alt topic, asa:
<< Credeti ca noi suntem orbi, ca nu vedem, nu simtim? Daca ne orbeste ceva, este speranta pe care o cautam in zambetul vostru. Oare cum nu sunteti voi in stare sa intelegeti ca zambetul unei femei este cheia catre inima noastra? Cum nu vedeti voi ca pentru un zambet am fi in stare sa va luam in carca, sa apucam rucsacele in maini si sa urcam muntele, fie pana pana in varf, fie pana crapam? Nu, nu suntem orbi. Vedem, simtim zambetele voastre false, nascute din orgoliul de a nu fi parasite cumva primele (ca de..., va cad galoanele) sau de a nu pierde "obiectele" numite barbati de sub tutela voastra. Nu suntem orbi, dar speranta noastra naste din faptul ca stim ca sunteti femei. Si ca sub straturile de fard, haine, piele, carne si oase, este ascuns un sambure de adevar. Este adevarul pe care tanjim sa-l vedem in zambetul voastru. Este, de fapt, zambetul care va face pe voi mai puternice si pe noi mai barbati. >>
...Ceea ce mie mi s-a parut a fi chiar interesant. Sper ca gandul acesta sa-i inspire pe colegii nostri sa ne spuna parerile lor. Nu stiu daca ar fi cazul s-o mai facem si noi, fetele, pentru ca noi vorbim oricum foarte mult despre asta. Iata deja o diferenta clara intre femei si barbati: noi cerem in gura mare, facand mult caz, barbatii asteapta in tacere. ...Hmmm, oare asa sa fie?! |
OK, colega , chiar daca redevenim seriosi nu cred sa putem ghici cauzele diferentelor "naturale" dintre cum/ce/cit simtim noi comparativ cu voi - fie si doar din motivul variabilitatii extreme a naturii sufletzelelor "injectate" de Al de Sus de la nastere-n carapacele noastre (numite si "containere" in unele instructiuni deloc publice care circula intre Vatican, NASA si NSA). Hai sa nu bat insa cimpii offtopic.
Poate si io pot fi privit (daca-s expus la lumina ) ca un barbat "atipic", din simplul motiv ca vorbesc uneori mult (nu si fara rost insa ). Sau fiindca incerc - chiar daca nu reusesc, macar incerc - s-ajung la sex prin dragoste si nu invers, iar la iubire - prin emotii nu neaparat exclusiv estetice (copane, balcoane, buci sau sfirci ). OK, probabil ca pe o eventuala copie feminina a lui Stephen Hawking (damblagiul ala genial din carucior) as iubi-o "doar" platonic.
Se pare c-acilea dezbatem insa iubirea "completa", aia cu feromoni-endorfine, elanuri, retrageri, efuziuni, reprosuri, reinvatzari, dependentze, ginduri pure, acuplari perverse ...macar prin intensitate (dar tot pure-n esentza, fiindca dezinteresate), gelozeli, indoieli, recluziuni, reveniri, inceputuri si, in fine, finaluri... uneori fragmentate, reluate, reanalizate, in saispe despicate etc s.a.m.d.
Aparent haotic paragraful de mai sus, da'cred ca iubirea nu-i un "business plan" cu etape previzibile (nici acolo macar 100%) si fiecare-ar trebui sa dea din el ce poate (dar nu "caldutz" ca Iona ala inghitit si expulzat de balena tocmai pe motivul "arderii" lui incomplete). Ce, cum si cit timp poate fiecare - ca de primit sigur o sa primeasca ceva-cumva: papucii, experientza utila aici sau pe lumea ailalta... ceva tot iese !!! Cel mai greu de gasit/intilnit continuu sa cred ca-i totusi "scinteia" initziala. Care sa nu fie insa una total bezmetica (chiar daca acum 3 decenii acceptam si asta) si nici dintr-o singura directie.
Ultima modificare facuta de Xtremul (28-02-2008 19:07:08)
|
|