?? ariela_k
Cont Sters
Inregistat: 12-04-2006
Mesaje: 422
|
|
PRINCIPIUL NARCISEI GALBENE Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori să-mi spună "Mamă trebuie să vezi narcisele galbene Ă®nainte ca ele să se ofilească". Eu doream acest lucru, dar era un drum de 2 ore cu maşina de la Laguna la lacul Vârful Săgeţii. Când fiica mea a sunat a treia oară, i-am promis că voi sosi joia viitoare. Joia următoare, deodată timpul s-a răcit şi a plouat. Dar eu am promis, aşa că am mers acolo. Când Ă®n sfârşit am păşit Ă®n casa lui Carolyn şi i-am salutat şi Ă®mbrăţişat pe ea şi nepoţii mei, am spus: "Carolyn, lasă narcisele galbene. Timpul este nefaborabil, sunt nori şi ceaţă, aşa că nu există nimic Ă®n lumea aceasta care să mă facă să mai conduc câţiva kilometri, cu excepţia ta şi a acestor copii". Fiica mea a zâmbit şi, cu mult calm, a spus: "Noi conducem pe vremea asta, mamă". "Ei bine, nu mă duci tu pe mine Ă®n stradă, până nu se face timp frumos şi, atunci când voi ieşi, o voi face ca să mă Ă®ntorc acasă". Am crezut că am fost destul de convingătoare. "Sper Ă®nsă că mă vei duce la garaj, ca să-mi ridic maşina. Ea a spus: "Cât de departe trebuie să mergem?" "Câteva blocuri." Carolyn a spus: "O să conduc eu. Eu sunt deprinsă cu asta." După câteva minute, am Ă®ntrebat-o: "Unde mergem ? Ăsta nu e drumul spre garaj. "Mergem spre narcisele galbene". Carolyn a zâmbit. "Carolyn", am spus eu cu asprime Ă®n glas "te rog, Ă®ntoarce". "E foarte bine, mamă. Tu nu te vei ierta niciodată, dacă pierzi această experienţă." După aproximativ 20 de minute, am intrat pe o străduţă pietruită şi am văzut o mică biserică. Mai Ă®ncolo, pe partea bisericii, am văzut scris cu litere de mână "Grădina narciselor galbene". Am coborât din maşină şi am mers Ă®n urma lui Carolyn Ă®n jos pe cărare. Apoi cărarea a cotit şi, când am ridicat privirea am rămas mută de uimire. ĂŽnaintea mea se afla cea mai minunată imagine. Arăta de parcă cineva luase un butoi uriaş de aur şi Ă®l revărsase peste piscul şi versanţii muntelui. Florile au fost plantate Ă®n maiestuoase vârtejuri, minunate fâşii şi rânduri portocaliu Ă®nchis, albe, galben ca lămâia, roz-portocaliu, galben ca şofranul şi galben ca untul. Fiecare varietate de flori a fost plantată ca un grup, aşa că s-au Ă®nvolburat şi au Ă®nflorit ca nişte râuri cu tonalităţi cromatice unice. Erau 5 acri de flori. "Dar cine a făcut asta?" am Ă®ntrebat-o pe Carolyn. "O femeie.", mi-a răspuns Carolyn. "Ea locuieşte pe proprietate. Aceea este casa ei." Carolyn mi-a indicat o casa mică şi modestă Ă®n mijlocul acelui ţinut. Am mers către casă. Pe un zid am văzut un poster. "Răspunsuri la Ă®ntrebările care ştiu că te interesează" era titlul. Primul răspuns a fost un simplu "50.000 bulbi". Al doilea răspuns a fost "Unul, pus pe rând, de către o singură femeie. A fost nevoie de două mâini, două picioare şi puţin creier". Al treilea răspuns a fost "Am Ă®nceput in 1958". Acestea au fost Principiile Narciselor Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienţă care mi-a schimbat viaţa. M-am gândit la această femeie pe care eu nu am Ă®ntâlnit-o niciodată şi care, cu mai mult de 40 de ani Ă®n urmă, a Ă®nceput cu un bulb, Ă®n timp creând propria sa viziune asupra frumuseţii şi bucuriei şi Ă®mpodobind vârful unui munte obscur. Plantând pe rând câte un bulb de narcisă, an după an, ea a schimbat pentru totdeauna lumea Ă®n care trăia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat. Principiul pe care ni-l arată grădina ei de narcise galbene este unul din cele mai măreţe principii ale slăvirii şi evoluţiei. Este lecţia care ne Ă®nvaţă să Ă®naintăm spre scopurile şi dorinţele noastre, pas cu pas adesea făcând doar un pas mic, de copil, şi să Ă®nvăţăm să iubim ceea ce facem, să Ă®nvăţăm să folosim acumularea Ă®n timp. Când multiplicăm momentele scurte de timp Ă®n care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata că putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea. "Treaba asta mă Ă®ntristează, Ă®ntr-un fel", am recunoscut eu. "Câte aş fi putut eu realiza, dacă mi-aş fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani şi aş fi muncit Ă®n toţi aceşti ani să-l ating, 'plantând câte un singur bulb o dată'. Gândeşte-te ce-aş fi fost Ă®n stare să realizez!" Fiica mea mi-a spus mesajul acelei zilei Ă®n stilul ei direct: "ĂŽncepe de mâine" a spus ea. "Nu mai are nici un rost să te gândeşti la timpul pierdut. Modul de a face dintr-o "lecţie" o bucurie şi o cale de evoluţie, Ă®n loc de un motiv de regret, este să te Ă®ntrebi "Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am Ă®nvăţat?" Ne convingem pe noi Ă®nşine că viata va fi mai frumoasă după ce ne vom căsători; vom avea un copil; apoi altul. Apoi suntem frustraţi că nu sunt copiii destul de mari şi vom fi mai mulţumiţi atunci când ei vor creşte. După aceea, suntem frustraţi că sunt adolescenţi şi se poartă ca atare. Suntem siguri că vom fi fericiţi când ei se vor maturiza. Ne spunem că viaţa noastră va fi completă când ei se vor căsători; când vom avea o maşină nouă; când vom putea avea o vacanţă plăcută, sau când ne vom pensiona. Adevărul este că nu există un moment mai bun pentru a fi fericit, decât cel prezent. Dacă nu acum, atunci când? Viaţa noastră va fi Ă®ntotdeauna plină de schimbări. Este cel mai bine să admiţi asta Ă®n sinea ta şi să decizi să fii fericit oricum. Fericirea este calea. Aşa că, bucură-te şi preţuieşte fiecare moment pe care Ă®l ai şi preţuieşte-l şi mai mult, pentru că te bucuri de el Ă®mpreună cu cineva apropiat, cineva suficient de special ca să-ţi petreci timpul cu el/ea ... şi aminteşte-ţi că timpul nu aşteaptă pe nimeni. Aşa că Ă®ncetează să mai aştepţi ... până maşina ori casa este plătită, până Ă®ţi iei o maşină sau casă nouă, până copiii pleacă de acasă până Ă®ţi termini studiile, până slăbeşti 10 kg până te Ă®ngraşi cu 10 kg până te căsătoreşti până ai copii până te pensionezi până la vară până la primăvară până la iarnă până la toamnă până mori. Nu există un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca să fii fericit. Fericirea este o călătorie, nu o destinaţie. Aşa că munceşte ca şi cum n-ai avea nevoie de bani, iubeşte ca şi cum nu ai fost niciodată rănit Ă®n dragoste, dansează ca şi cum nimeni nu te-ar vedea.
Ultima modificare facuta de ariela_k (16-02-2007 05:09:46)
|
|